Există o puternică dorinţă care-mi demolează
Întreaga-mi fiinţă, dezintegrându-mi fiecare atom
Al trupului în particule aproape nevăzute.
Cristale argintii plutesc acum captive
În aerul camerei pentru o secundă,
Dar, pulsând, stăpung ca o rază,
Transparenţa ferestrei şi se înalţă uşor,
Într-un strigăt spre cer,
Luând o formă feminină de nor.
Ridică mâinile spre cer iubite
Şi te voi îmbrăca în albul cel mai pur.
Teleportare ianuarie 6, 2010
Moartea unui fulg de nea decembrie 14, 2009
S-a lăsat prins, captiv între genele mele lungi,
se topise şi muri,
prelungindu-se ca o lacrimă pe faţa-mi obosită.
Ar fi avut de ales între proaspătul covor alb,
tocmai aşternut pe trotuar,
ieşind din iarnă între zoaie de mocirlă,
sau al infinitelea cristal de gheaţă al unui iceberg,
supravieţuind poate vreo mie de ani.
Dar, purtat de vânturi,
căzu îngheţat dintre norii pufoşi,
alegând să se stingă pe caldu-mi obraz. 
Părerea voastră