Coşmarul nopţii trezitu-ma din vis,
Rece mi-e gura, pulsul bate stins
Puternică lumină ploapa o străbate
Orbind sufletul dincolo de moarte.
Forţă nevăzută, în sus ea mă ridică
Plutesc uşor cu gând golit de frică.
Raze sclipitoare tainic mă-nconjoară
Pace mi-e în suflet pentru întâia oară.
Îngeri cu albe mantii şi senine feţe
Mă-ntâmpină cu flori şi-mi dau bineţe
Cai pufoşi din nouri, alergând valsează
Cu sunete de liră aripile lor vibrează.
Un glas mă strigă, urlând a disperare,
Jos mama plânge de dor, lacrimi amare
- Vă rog. mai daţi-mi o clipă de eternitate,
Pe Pământ, să văd minunea ce-l străbate.
Purtată de vânt plutesc prin canioane,
Pe torenţi de ape şi vuiet de cascade,
Lunecând pe Zidul cel Mare Chinezesc
Pe temple, piramide, coloşi ce te uimesc.
Încântat fu ochiul şi sufletul vrăjit
De minunile create pe acest Pămant.
Dar seninul din privire, de milă fu umbrit
De biet copil de foame cu spatele lipit.
De sadica plăcere, a omului ce ucide
Pui de focă pe zăpada pătată de sânge.
Mâhnită strig- Mai fă Doamne o minune
Şi ia-mă înapoi, du-mă în cer la Tine.

Părerea voastră