Diana-Gelozia, partea 1 iunie 18, 2009

T. era un baiat înalt şi bine făcut, avea ochi frumoşi albaştri, tuns aproape zero.
Pe Diana a atras-o firea lui deschisă, era inteligent, cu o cultură generală vastă, era glumeţ si era frumos.
S-au cunoscut la un curs de calificare la Bucureşti pentru posturile care îi aşteptau la Braşov.
Acum erau şefi de raion într-un hipermarket, la raioane diferite.
Bănuia că secretara magazinului îl place, l-a surprins de câteva ori la secretariat chicotind amândoi. Ea era o fată înaltă şi subţirică, cu păr lung ondulat şi negru.
Într-o zi i-a văzut pe amândoi mergând la masă şi ce se mai distrau.
Şi ea care l-a aşteptat să vină să o cheme să meargă împreună, doar era în drumul lui. Simţea că-i iese fum pe nări, asta era prea mult, n-avea de gând să stea cu mâinile în sân.
Şi-a spus totuşi să mai aştepte până mâine, să vadă dacă se va repeta situaţia.
Avea un coleg de la alt raion Ovidiu, care o simpatiza, dar ea îl vedea ca pe un prieten şi atât.
Diana era orbită de T. în rest nu vedea şi nu vroia să ştie de altii.
S-a dus la Ovidiu şi l-a întrebat dacă a mâncat azi. Băiatul mirat:
- Nu, n-am fost azi la masă, vrei să mergem împreună?
- Dacă-ţi face plăcere, zise ea.
- Bine, răspunse colegul, bucuros că Diana l-a invitat să mănânce cu ea.
- Într-o jumătate de ora, e bine?
- Bine, vino să mă iei, spuse Ovidiu.
A aşteptat ca cei doi trădători să se întoarcă de sus şi s-a dus şi ea să mănânce împreună cu Ovidiu.
A doua zi abia aştepta să vină pauza de masă, le pregătise o surpriză.
Era mereu cu ochii spre uşa de la ieşire. „Uite-i, îşi spuse Diana, o să vă piară râsul”.
A mai aşteptat 10 minute şi s-a dus să-l cheme pe Ovidiu la masă.
Pe drum, până la cantină, el i-a spus bancuri şi ea încerca să râdă ca să-i facă plăcere.
Cantina era aproape goală, ei erau la o masă pe rândul din mijloc stând faţă în faţă, el era cu spatele la uşă. După ce şi-au luat mâncarea, s-au îndreptat cu tăvile în mâini spre mese. Diana a ales o masă în dreptul celor doi, a trecut pe lângă ei, uitându-se la fată cu cel mai frumos zâmbet care îl putea aborda în situaţia asta şi le-a spus poftă bună.
Când i-a văzut T. a fost luat prin surprindere. Începuse să bată din picior sub masa lui, era nervos ca un motan.
Au început să mănânce şi Ovidiu, fericit că T. era cu alta, începuse să povestească o întâmplare hazlie. Diana zâmbea, dar se uita la el ca prin sticlă, trăgea cu coada ochiului la masa vecină. Cei doi terminaseră de mâncat şi nu-şi spuneau o vorbă. Secretara era deranjată simţind şi ea că T. era iritat. Mai nou el luase o scobitoare şi o rupea nervos între dinţi.
Când la masa Dianei s-a aşezat şi al doilea coleg, Dan de la raionul sport, pentru T. era prea mult. S-a ridicat brusc de la masă, i-a spus secretarei „hai” şi a luat-o înainte în viteză, fără să se uite dacă fata îl urmează sau nu.
La ora trei, când s-a terminat programul, T. o aştepta pe Diana la ieşirea din vestiar.
- Mergem la un suc? a întrebat-o el luând-o de mână.
- Eu ştiu, azi îmi programasem să spăl haine şi să calc.
(Nu era adevărat, vroia doar să-l mai fiarbă puţin.)
- Lasă că vin eu mâine şi le călcăm împreună, a spus el, făcându-i cu ochiul.
- Bine , dacă zici că mă ajuţi…
Dar povestea cu secretara nu s-a terminat aici, a doua zi Diana era în spate la recepţie cand a venit T. la ea şi i-a spus:
- I-am cerut ăsteia un carneţel şi uite ce mi-a scris în el.
Diana a luat carneţelul şi a citit: ” vechiul numar de telefon şi-a luat zborul şi un nou număr de telefon şi-a arătat căpşorul”
El a zâmbit ironic, a rupt foaia, a făcut-o ghemotoc şi a aruncat-o în gunoi.
Ea radia de fericire. A aşteptat ca el să plece, a luat ghemotocul din gunoi, l-a întins şi s-a dus la secretariat. Biroul era plin, printre care şi şefii lor.
- Ai uitat ceva în carneţelul lui T., spuse tăios Diana.
Secretara s-a înroşit şi s-a bâlbâit îngânând ceva.
Diana n-a mai aşteptat nici o explicaţie, a ieşit pe uşă, aruncându-i un zâmbet victorios.
El a înţeles mesajul; i-a arătat că şi ea putea să aibă admiratori (se gândea cu milă la Ovidiu , probabil că într-o zi va plăti că l-a amăgit pe băiat), credea chiar că ar putea să-l înşele pe T. şi acesta n-ar fi aflat nimic. Dar simţea că n-ar fi făcut decât să se înşele pe ea, sentimentele s-ar fi amestecat în sufletul ei, dându-i o stare de confuzie şi un gust amar şi s-ar fi simtit… murdară.