Dumnezeu te-a creat pe tine după forma şi moaca Lui,
iar pentru restul ţi-a dat ţeluri importante de atins.
Ca să nu te plictiseşti te-a trimis la vânătoare de ce s-o nimeri
şi ţi-o pus mintea la contribuţie, lovind două pietre albe
care mai scot şi acum un fum înecăcios.
Am auzit că pe mine m-a inventat dintr-o costiţă
din dreptul inimii tale, ca să aibă cine să-ţi ţină nopţile de urât,
dar tu, un homo practic, ai îmbinat iubitul cu utilul,
punându-mă să-ţi curăţ peştera de păr şi solzii de peşte.
Într-o mie şi mai bine de sute ani am evoluat amândoi,
tu, transfigurat într-un domn manierat dar totuşi rămânând modest,
iar eu schimbându-mi mereu rolurile, când Cenuşăreasa cea Tuciurie,
când criticul tău de artă pasageră.
Am învăţat multe lucruri noi şi interesante de la tine,
de pildă cum să-mi devor prada cu pixul şi furculiţa,
cum să fiu mai bună atunci când n-am chef
şi chiar m-ai învăţat să spun “mulţumesc”.
Pentru toate astea-ţi mulţumesc, Pisoi.
Tu în schimb m-ai acuzat că ţi-aş fi umblat cu şurubelniţa prin creier.
Aoleu, m-am curentat! Că până să mă cunoşti pe mine
erai foarte irascibil la orice hotărâre a sapienşilor şi animalelor din jur.
A! M-am citit. Aşa mai merge! Dar asta ce înseamnă?
Că io sunt calmantul tău luat cu forţa şi nesilit de nimeni?
Că io sunt clanţa ta de la uşa închisă cu yala?
Ei, dar lăsând gluma la o parte, după multe lupte inter-lunare,
duelându-ne în cuvinte acide cu cleşti şi şurubelniţe-n mansarde,
având amândoi totuşi aceeaşi structură, am devenit mai buni
şi am ajuns să avem o gândire comună, dar în primul rând
am reuşit să ne îndreptăm în aceeaşi direcţie pe un drum
ce puţini au reuşit să ajungă, un drum care sper să fie
fără sfârşit, un drum numit…IUBIRE ÎMPĂRTĂŞITĂ.
Iubire împărtăşită ianuarie 26, 2010
Cum aş putea să uit? ianuarie 13, 2010
Cunoscându-te pe tine am înţeles că nu-mi
Trebuie prea multe lucruri sau ca să fiu fericită.
A fost de ajuns să privesc ochii tăi limpezi,
Caramelizaţi de focul dorinţei şi pacea
Mi-a coboarât liniştitor în suflet.
Respirându-te, mi-am scăldat simţurile
În inconfundabila ta mireasmă,
Simţind că plutesc spre tărâmuri necunoscute.
Mi-am astâmpărat foamea nebună,
Gustând din buzele-ţi dulci ca nectarul nuferilor
Ce se deschid spre soare în luna mai.
Da! Recunosc că m-am lăsat vrăjită de sufletu-ţi
Oglindit în privirea-ţi blândă şi clară şi că
M-ai dezarmat cu al tău zâmbet ameţitor de fericire.
Cum aş putea să uit privirile noastre
Strălucitoare, cum ne vorbeam fără cuvinte,
Într-un limbaj al gândurilor răzvrătite?
Sau, cum, atingându-ne, trupurile noastre s-au cutremurat,
Rezonând amândouă în aceeaşi cadenţă,
O simfonie înălţătoare şi tulburătoare şi cum, din noi
A erupt o lavă de patimă fierbinte, topindu-ne
Împletiţi ca un şnur roşu de primăvară?
Îmi aşez capul pe pernă, ca pe pieptul tău, pisoi
Şi încep să torc în acelaşi ritm cu inima ta plină de iubire.
Îmi pun capul pe pernă, ca pe braţul tău
Şi aştept fremătând sărutu-ţi aprins de dorinţă,
Degetele-ţi moi să şteargă obrazu-mi înlăcrimat de dor.
Teleportare ianuarie 6, 2010
Există o puternică dorinţă care-mi demolează
Întreaga-mi fiinţă, dezintegrându-mi fiecare atom
Al trupului în particule aproape nevăzute.
Cristale argintii plutesc acum captive
În aerul camerei pentru o secundă,
Dar, pulsând, stăpung ca o rază,
Transparenţa ferestrei şi se înalţă uşor,
Într-un strigăt spre cer,
Luând o formă feminină de nor.
Ridică mâinile spre cer iubite
Şi te voi îmbrăca în albul cel mai pur.
Iarna din tine decembrie 10, 2009
Stralucirea soarelui in nori s-a ingradit,
Pufosi deasupra-mi s-au ingramadit,
Fulgi scanteietori au inceput sa cada,
In suflet si pe fata ca intr-o tornada.
Brazii cu brate neputinciosi atarna,
Cu umeri impovarati pana-n tarana,
Nerabdatoare, asteptandu-te in strada,
Transformata intr-un om de zapada.
Alb covor de nea se-asterne molcom
Cand iarna-si desface rochia din cordon,
Peste ale mele tample impovarate,
De chinuitoare durere si de tine uitate.
In plete mi-atarna sloiuri reci de gheata,
Stelute de nea mi se topesc pe fata,
Mi-ai aruncat in treacat o privire rece,
Caci sangele-n vene da sa-ti inghete.
Mi-ai deschis o rana adanca in piept,
Plecand, inima mi-ai smuls c-un gest,
In urma ramanand eu cea care plange
Si urma pasilor tai si dare de sange
Prizonieri in lumile noastre iulie 31, 2009
Îmi spuneai că suntem legaţi printr-o reţea de fire invizibile-ce nu pot fi retezate de sabia îngerilor negri, având ca target, distrugerea şi a ultimei fărâme de dragoste dintre noi.
Ai semnat declaraţia de dependenţă faţă de mine, spunând că sunt unica stăpână a sufletului tău, că vei bea paharul iubiririi până la ultima picătură, chiar dacă acesta s-ar transforma peste noapte, în otrava chinuitoare a urii.
Mi-ai gustat buzele cu aromă de caisă coaptă şi ai simţit în palmă fiorul din pielea-mi moale ca mătasea, dorinţa fierbându-ţi sângele în vene şi transformându-i apa în mii de broboane.
Ai construit un castel de vise imaginare, pe zidurile căruia ai scrijelit, într-o limbă cunoscută doar de noi, cuvinte prin care spuneai că dintre o mie de prinţese, eu sunt regina inimii tale, punându-mi o lume de poveste la picioare, aşezată pe podiumul ultimului cer.
De fapt, vorbele tale sunt har trimis de Dumnzeu, reflectat în sufletu-ţi pur şi transformat cu atâta măiestrie în artă, sunt note muzicale, aşezate pe portativul harpei lui Cupidon, formând o melodie dumnezeiască, ce aduce pacea în minte şi suflet.
Am aşteptat cu speranţă să transformi, cu bagheta-ţi magică, visul în realitate, deşi, ca să fiu fericită, te doream doar pe tine, chiar dacă asta ar fii însemnat să mut munţii din loc.
Cu regrete şi lacrimi în ochi îţi spun dragul meu, că vraja ţesută de tine, s-a risipit azi, ca norul dus de aripile vântului, speranţa a apus o dată cu ultima zi de vară a acelui an, iar eu am rămas aici, tot singură, ţintuită în lumea mea, cu un gust amar, visând la ce ar fii putut să fie.
Ceva de prin casa-Astazi e ziua mea iulie 15, 2009
Astăzi am găsit în podul din casa mamei o pictură pe lemn.
O pictură care mi-a adus aminte de o întâmplare haiosă din copilărie:
- Ne-a invitat Adi la ziua lui. Ce-i ducem? îl întreabă Diana pe frati-său.
- Păi…ceva dulciuri şi ceva de prin casă.
Amândoi îşi aruncă ochii prin casă.
- Uite „cioară vopsită cu caşcavalu-n cioc” zise Diana. Era o pictură pe o bucată de lemn.
- Aha, este frumoasă, mie îmi place, zise Alin.
Au cumpărat o cutie cu bomboane şi au împachetat-o împreună cu „tabloul” într-o hârtie frumos colorată, legată cu fundă roşie.
A fost super la ziua lui Adi, au mâncat şi s-au distrat dar au fost un pic dezamăgiţi pentru că Adi nu a desfăcut cadourile.
De ziua Dianei, ea a invitat copiii din tot blocul. Abia aştepta să vadă ce cadouri va primi.
Mama ei s-a pregătit intens iar Diana a ajutat-o cu ce s-a priceput.
- Haide Diana nu desfaci cadourile, să vedem ce ai primit, zise unul dintre copiii.
Ea nu a aşteptat să fie rugată de două ori, curioasă şi plină de emoţii s-a apucat să desfacă fundele, ambalajele şi cutiile.
- Uite aici e o rochiţă de la vecina, asta e o cutie de bomboane de la Cami…şi pachetul ăsta este de la Marius, ce-o fi înăuntru? Nu-i venea să creadă, începe să râdă în hohote şi o ridică să o vadă şi frati-său.
- Ha, ha , ha, râse Alin. Râdea atât de tare că s-a lăsat pe spate şi era să cadă de pe scaun.
Era pictura „cioară vopsită cu caşcavalu-n cioc”.
- Nu-i aşa Adi că ţie ţi-am făcut cadou tabloul acesta? Îl întreabă Diana.
- Da, şi eu l-am făcut cadou lui Luci de ziua lui.
Toţi copiii se uitau la Luci.
- Eu i l-am dat de ziua lui Mari, dar nu pentru că nu-mi plăcea, mama n-a vrut să mă lase la ziua ei şi am luat şi eu ceva de prin casă.
- Eu l-am primit de la Mari şi ţi l-am adus ţie, zâmbeşte Marius.
Au început toţi copiii să râdă în hohote.
- Ştiţi ceva? Spuse Diana, mă bucur că am primit-o înapoi, o s-o pun la locul ei pe perete în camera mea.
Andante, andante-Abba mai 23, 2009
show_edfc68337be127(448, 46);
ABBA – Andante, andante
Asculta mai multe audio Muzica »
Take it easy with me, please
Touch me gently like a summer evening breeze
Take your time, make it slow
Andante, Andante
Just let the feeling grow
Make your fingers soft and light
Let your body be the velvet of the night
Touch my soul, you know how
Andante, Andante
Go slowly with me now
I’m your music
(I am your music and I am your song)
I’m your song
(I am your music and I am your song)
Play me time and time again and make me strong
(Play me again ’cause you’re making me strong)
Make me sing, make me sound
(You make me sing and you make me…)
Andante, Andante
Tread lightly on my ground
Andante, Andante
Oh please don’t let me down
There’s a shimmer in your eyes
Like the feeling of a thousand butterflies
Please don’t talk, go on, play
Andante, Andante
And let me float away
I’m your music
(I am your music and I am your song)
I’m your song
(I am your music and I am your song)
Play me time and time again and make me strong
(Play me again ’cause you’re making me strong)
Make me sing, make me sound
(You make me sing and you make me…)
Andante, Andante
Tread lightly on my ground
Andante, Andante
Oh please don’t let me down
Make me sing, make me sound
(You make me sing and you make me…)
Andante, Andante
Tread lïghtly on my ground
Andante, Andante
Oh please don’t let me down
Andante, Andante
Oh please don’t let me down…
Mangaie-mi… mai 17, 2009
Mîngîie-mi uşor cu al tau sărut gura
Şi dulce numele tău suav ea va striga.
Mîngîie mi părul moale cu a ta mană
Pană ce-mi va străluci de stele cunună.
Mîngîie mi ochii cu privirea ta blandă
Pînă ce soarele în ei luceşte şi se scaldă.
Atinge mi cu ale tale degete obrajii uzi,
De lacrimi amare cerul să-l înseninezi.
Atinge mi fruntea rece cu a ta răsuflare
Pînă ce norul de pe cer încet dispare.
Ameţeşte mi simţurile cu al tau parfum
Întreaga lume se invîrte cu mine-n fum.
Mîngîe mi mîinile cu trupul tău pînă ce
Din mine un vulcan la viaţă se trezeste.
Înconjoară-mă, strînge-te liană pe mine
De iubire să mă sufoc in braţe la tine.
Atinge mi inima cu inima ta dogoritoare,
Topeşte-mă, arde dorinta pînă la epuizare.
Mîngîe iubire sufletu-mi încatuşat şi obosit
Şi eu am să te iubesc şi am să te fac fericit.
Părerea voastră