Nu ştiu cum vă e vouă, dar mie nu-mi merge prea bine, parcă nici n-ar veni Crăciunul.
Nu mai văd în jurul meu bucuria pregătirilor şi a cadourilor de sărbători ca-n alte ierni, străzile sunt pustii, secătuite parcă de ultima luptă electorală, martore fiind doar afişele scorojite şi bannerele colorate agăţate de-o parte şi alta a stâlpilor de telegraf. Cerşetorii care şi-au gătat de halit porţia de mită, acum stau din nou şi-n zadar cu mâna întinsă la colţ de stradă. „S-a terminat campania electorală”.
Voi cu cine aţi votat în turnirul doi?
Eu cu nimeni. N-am mai fost la vot. N-am avut cu cine vota.
Aş fi votat cu Antonel, chiar dacă bănuiam că-n spatele lui s-ar afla rafinăria aia de zahăr ars. Pentru mine el ar fi fost singura alternativă mai puţin rea. Mulţi s-au îndoit de corectitudinea lui, şi eu, recunosc gândindu-mă la Tăritrom care-a vândut chiar şi pământul de sub apele sărate.
Dar Antonel, s-a dovedit a avea coloana vertebrală dreaptă chiar şi-n ultimul ceas.
Dintre cei doi care s-au duelat în turnirul doi n-am avut pe cine alege.
Dacă în spatele lui Giani n-ar fi fost toate cioatele lui Ilievici, poate că l-aş fi votat, deşi este un om slab, bătut de Vânt.
Mulţi cunoscuţi de-ai mei au spus că dacă ar fi ieşit Giani preşedinte, ei ar fi plecat din ţară. Adevărul este că nici eu nu-l pot uita pe Costel Constantinescu, fostul meu coleg de facultate, care fiind prea inimos, a murit degeaba în data de 22 decembrie 1989, lângă clădirea Modarom, cum nu pot uita nici mineriadele care au urmat, iar ceea ce chiar nu pot trece cu vederea, pentru că le văd în fiecare zi, sunt cele 56 de hectare de sere unde pe vremea lui Ceaşcă creşteau cele mai frumoase garoafe, fabrica de mobilă care lucra numai pentru export, Intreprinderea Mecanică care producea maşini agricole şi multe altele care acum stau în paragină sau au fost vândute pe nimic. Majoritatea locuitorilor oraşului au plecat slugi prin alte ţări, iar cei care-au rămas trăiesc de pe o zi pe alta din ajutorul de şomaj.
Ce să mai zic de contractul cu firma Bechtel semnat de Năstouăse. Ştiţi la cât a ajuns metru pătrat de autostradă? Nici eu. Dar am auzit că cât un metru cub.
Nuuu, în nici un caz n-aş fi vrut să-l văd pe Giani marionat de Tătăiţă la Cotrocenia.
Dar a ieşit Bandescu luând Taurul comunal de coarne. Dacă l-au vrut aproape jumătate din cei care au fost la vot, atunci înseamnă că au avut ei nişte motive. Unii s-au scuzat cu câteva găleţi de plastic şi ceva alimente sau euroi, după caz, că, chiar dacă n-am trăit prea bine, măcar ăsta ne dă spectacole gratis, că doar este la nivelul nostru de cultură, nu cu nasul pe sus ca ceilalţi politicieni, las’ că tot a făcut el ceva.
Ce? I-am întrebat eu. N-a putut de celălalte grupuri de interese că-i puneau frână? Sau au fost prea ocupaţi să-şi tragă spuza pe turta lor? Domnilor B & B, dacă-n ultimii cinci ani v-aţi înţolit, voi şi tot neamul vostru, acu vă implorăm daţi-ne şi nouă nişte secănd-uri (sau scânduri pentru copârşeu) c-am rămas în plină iarnă dezbrăcaţi şi desculţi ca vai de mama noastră şi împărţiţi naibii odată cozonacul ăla, poate-or cădea şi aci jos nişte frimituri, că suntem morţi de foame.
Aşa…bogdaproste stăpâne!
PeSe (d?) Mi-am adus aminte: mai zicea cineva că la halul în care sunt scindate părerile în ţărişoara asta, ar trebui să le unească o mână de fier.
De acord ca să ne ţină în frâu frate, asta dacă va fi capabil să pună în mişcare rotiţele economiei. Vom fi în stare să producem şi să nu mai importăm chiar şi varză din Ungaria sau cartofi din Bulgaria? Da, dacă nu vor mai prima interesele personale ale con şi suptconducătorilor noştri.
P.D. Credeam că nu mai este nimic de stors din ţara asta, dar se pare că s-a mai găsit un filon de aur la Roşia Montana. O să fiţi ocupaţi tot cu treburile voastre în anii care urmerază?
P.s D. Suntem un popor harnic, numai că până acu’ n-a avut cine să ne arate direcţia cea bună. Sperăm că v-aţi maturizat şi că vă veţi deschide ochii acoperiţi de ploapele obosite de atâta luptă, măcar amu în ultimul ceas, şi să da-ţi naibii odată drumul la treabă că ne-a ajuns cuţitul la os. Chielea şi ciolanele au mai rămas din noi.
P.S. Textul de mai sus se vrea doar un strigăt de disperare, nimic mai mult.
Părerea voastră